Citesc des blogurile altora. De multe ori apreciez ideile unora, critic în gând libertatea cu care își permit unii blogeri să comenteze acțiunile altora, dar admir – din umbră – curajul de a avea un blog, de a scrie permanent, de a te ”expune” criticilor, de orice fel.
Am tot amânat demararea acestui proiect, de a scrie de blog, în mod constant. Dar astâzi ceva s-a schimbat. M-am hotărât!
Și cum spune o doamna foarte simpatică mie – ”degeaba primești sfaturi, le chiar plătești de multe ori, dacă nu le urmezi!”
Orice are un început – și un sfârșit 🙂 desigur, dar de obicei începuturile sunt înflăcărate, pline de avânt și au fost determinate – în cazul meu – de o ”hotărâre”.
Voi scrie pe blog, în mod constant, despre părerile și impresiile mele – legate de viață, carieră, avocatură, mediere, despre a fi femeie, a fi româncă, a fi iubită, a fi mamă, a fi prietenă și mai ales despre modul în care înțeleg să sfătuiesc pe alții, prin prisma experienței mele.
Nu ezita să îmi scrii, dacă ai întrebări, dacă ai nevoie de clarificări sau pur și simplu nu ești de acord cu mine, cu contextul sau cu materialele publicate.
Mulțumesc.